NEUROCEPȚIE: CONȘTIENTIZAREA MEDIULUI

Neurocepția este funcția automată a sistemului nervos de a detecta și răspunde la schimbările din mediu. Este un proces subconștient care are loc în afara conștientizării noastre.

Sistemul nervos monitorizează constant mediul pentru a detecta schimbări care ar putea fi potențial periculoase. Acest proces este cunoscut sub numele de detectarea amenințărilor. Când sistemul nervos detectează o potențială amenințare, declanșează o serie de răspunsuri care ne ajută să evităm sau să scăpăm de amenințare.

Primul pas în detectarea amenințărilor este cunoscut sub numele de input senzorial. Acesta este momentul în care simțurile corpului (văzul, auzul, mirosul, atingerea și gustul) colectează informații despre mediu. Aceste informații sunt apoi trimise la creier, unde sunt procesate.

Dacă creierul determină că există o potențială amenințare, va activa răspunsul de luptă sau fugă. Acesta este un mecanism de supraviețuire care pregătește corpul fie să lupte împotriva amenințării, fie să fugă de ea.

Răspunsul de luptă sau fugă este controlat de amigdala. Aceasta este o structură mică, în formă de migdală, situată în creier. Amigdala este responsabilă pentru procesarea emoțiilor puternice, cum ar fi frica și anxietatea.

Când amigdala este activată, declanșează o serie de schimbări în corp. Aceste schimbări includ creșterea ritmului cardiac, a tensiunii arteriale și a respirației. Corpul eliberează, de asemenea, hormoni de stres, cum ar fi adrenalina și cortizolul. Acești hormoni pregătesc corpul pentru acțiune.

Răspunsul de luptă sau fugă este un mecanism de supraviețuire care a evoluat de-a lungul timpului. Este conceput pentru a ne ajuta să evităm sau să scăpăm de situații periculoase. Cu toate acestea, poate fi declanșat și ca răspuns la situații non-amenințătoare, cum ar fi atunci când suntem surprinși de un zgomot puternic.

În unele cazuri, răspunsul de luptă sau fugă poate duce la anxietate și panică. Acest lucru se poate întâmpla atunci când corpul percepe o amenințare care nu este de fapt prezentă. Poate apărea, de asemenea, atunci când răspunsul este disproporționat față de amenințarea reală.

Anxietatea și panica nu sunt dăunătoare în sine. Cu toate acestea, ele pot fi perturbatoare pentru viața noastră. De aceea, reglarea sistemului nervos este atât de importantă: ajută la asigurarea faptului că răspunsul de luptă sau fugă este activat doar atunci când există o amenințare reală.