TEORIA POLIVAGALĂ ȘI SISTEMUL NERVOS

Teoria Polivagală este o teorie a sistemului nervos autonom (SNA) propusă de Stephen Porges la începutul anilor 1990. Teoria afirmă că SNA este compus din trei circuite neuronale distincte: circuitul vagal ventral, sistemul nervos simpatic (SNS) și circuitul vagal dorsal. Fiecare dintre aceste circuite este responsabil pentru diferite aspecte ale răspunsului corpului la stres și pericol.

Circuitul vagal ventral este responsabil pentru răspunsul de "odihnă și digestie" al corpului. Acest circuit este activat atunci când corpul este în siguranță și relaxat. Când circuitul vagal ventral este activat, ritmul cardiac încetinește, tensiunea arterială scade și sistemul digestiv poate funcționa corect.

Sistemul nervos simpatic este responsabil pentru răspunsul de "luptă sau fugi" al corpului. Acest circuit este activat atunci când corpul este sub stres sau în pericol. Când sistemul nervos simpatic este activat, ritmul cardiac crește, tensiunea arterială se ridică și mușchii corpului sunt pregătiți pentru acțiune.

Circuitul vagal dorsal este responsabil pentru răspunsul de "îngheț" al corpului. Acest circuit este activat atunci când corpul este copleșit de stres sau pericol. Când circuitul vagal dorsal este activat, ritmul cardiac și tensiunea arterială scad dramatic, iar mușchii corpului se încordează pentru a se proteja.

Teoria Polivagală are implicații importante pentru înțelegerea noastră a stresului, anxietății și traumei. Teoria sugerează că diferitele circuite neuronale care compun SNA interacționează constant între ele și că echilibrul dintre aceste circuite este crucial pentru menținerea sănătății mentale și fizice. Când unul dintre aceste circuite este supra-activat, poate duce la probleme precum anxietatea, stresul și trauma.

Soluțiile care se concentrează pe activarea circuitului vagal ventral (cum ar fi yoga și meditația) pot fi utile pentru tratarea condițiilor precum anxietatea și stresul. Terapiile care se concentrează pe activarea sistemului nervos simpatic (cum ar fi terapia prin expunere) pot fi utile pentru tratarea condițiilor precum PTSD. Teoria Polivagală oferă astfel un cadru pentru înțelegerea modului în care diferite abordări pot fi utilizate pentru a trata problemele legate de SNA.